Piticu’ asta n-are nici o legatura cu munca. Din contra, munca il face sa stea cuminte intr-un ungher al casei. No, bun. Acu sa lamurim: ca tot omu’ mai am si alti pitici da aia stau mereu pititi in cutie. Cum care cutie ? Aia craniana, mai bine zis capul meu . Uneori tropaie, alteori se joaca de-a prinselea si foarte rar stau cuminti.
Astăzi, vi-l prezint pe piticul responsabil cu papucii . Fireste, il cheama Papucescu. Il am inca din copilarie, cand se manifesta odata cu venirea frigului si era aprig, ca vroia mereu ceva nou, ba sa-si schimbe culoarea, ba forma si mai ales fizionomia. O vreme am scapat de el si am inceput sa-l uit pe dl.Papucescu. Dar ...fireste, cum toate mi se intampla numai mie, dl.Papucescu is back !
De ceva vreme ma bantuie la greu si ma bate la cap in special cand sunt la supermarket.
Si bate din picioare si urla in urechea mea stanga (cred ca stie ca-s stangace) si pana nu cedez si bag in cos niste papuci nu se linisteste. Si ce nu fac eu pentru o clipa de liniste
Si daca nu ma credeti, iaca ultima boacana a d-lui Papucescu: m-am procopsit cu papuci verzi si doua girafe (macar pentru impresia artistica sa traiesc pe picior mare...sau lung ...)
P.S.Constat pe zi ce trece ca girafele sunt animalute tare sociabile, care ma suporta asa cum is si va asigur ca nu mi-a dat nimeni papucii !
Posts
